HOME   

Continuatorii tradiţiei lui Harrison în era "cuarţului ieftin"

Puţină istorie

    John Harrison (1693-1776) face acum parte din istoria măsurării moderne a timpului (care de fapt în bună măsură începe cu el) - dar pentru cei care nu cunosc deja aceste amănunte - el este personajul care a reuşit să câştige 'premiul pentru măsurarea longitudinii' care a fost instituit în 1714 de către guvernul britanic pentru o soluţie suficient de simplă şi de precisă pentru a măsura longitudinea unui vas cu o precizie mai bună de jumătate de grad - ceea ce în termeni tehnici este relativ simplu de obţinut având o metodă de determinare a timpului cu o acurateţe mai bună de două minute. În timpul secolului 18 precizia măsurării mecanice a timpului era sensibil rămasă în urmă faţă de acurateţea din astronomie (unde de exemplu era posibilă chiar măsurarea unor intervale lungi de timp cu o precizie mai bună de o secundă) - iar ceasurile portabile erau extrem de imprecise şi practic inferioare ceasurilor solare inventate cu mii de ani în urmă (dar probabil capricioasa vreme britanică împreună cu vastele interese maritime britanice sunt principalele motive pentru care progresul în acest domeniu a venit specific din acea parte a lumii :) )

    Cele mai precise metode de măsurare mecanică a timpului la data respectivă erau marile ceasuri cu pendul - şi nu este câtuşi de puţin o coincidenţă că Harrison a avut realizări majore întâi în acest domeniu, incluzând forme de termocompensare bazate pe tije alternative de bronz şi oţel ce împreună cu folosirea unor îmbinări mecanice bazate pe rostogolire (ce nu necesită acelaşi nivel de ungere precum îmbinările bazate pe alunecare/frecare) au permis atingerea unui nivel de precizie aproape greu de imaginat pentru vremea respectivă - de mai bine de o secundă pe lună sau 12 secunde pe an !!! Şi fără să mai lungim prea mult povestea (dar pentru detalii se poate vizita http://www.nmm.ac.uk/harrison unde există şi un PDF cu mult mai multe informaţii despre subiect) - după un efort lung şi dificil de-a lungul a mulţi ani, cel de-al patrulea cronometru Harrison - pe care astăzi îl numim H4 - a fost terminat în 1759 şi apoi "... William, fiul lui Harrison, a pornit către Indiile de Vest cu H4 la bordul navei Deptford pe 18 November 1761. Au ajuns în Jamaica pe data de 19 January 1762, dată la care cronometrul a arătat doar o abatere de numai 5.1 secunde în urmă!" - adică o precizie pentru un cronometru mobil de aproximativ 30 de secunde pe an undeva la mijlocul secolului 18 !!! Harrison însă a avut destule greutăţi pentru ca realizările sale să fie recunoscute (fiind în final necesară intervenţia regală) şi povestea este mult mai lunga şi interesantă, dar partea finală a provocării a fost repetarea acestor rezultate atât de uimitoare - lucru ce a fost dovedit posibil odată cu prima "copie oficială" a lui H4 realizată în 1769 de către Larcum Kendall - cronometru cunoscut astăzi sub numele de K1 (şi care a avut şi el o istorie fascinantă călătorind împrejurul lumii cu celebrul căpitan Cook).

În zilele noastre

    Deci ce are toată această fascinantă poveste în comun cu ceasurile din zilele noastre ? Nu mult, doar că până şi unele modele foarte scumpe de ceasuri cu cuarţ din secolul 21 au astăzi o precizie garantată de numai 15 secunde pe lună, iar 'cronometrele' mecanice (unele din ele numite 'superlative' dar numai din motive de marketing şi fără vreo deosebită valoare tehnică) sunt garantate doar la aproximativ 5 secunde pe ZI - aceeaşi eroare de cinci secunde pe care H4 a prezentat-o în 1761-1762 de-a lungul a două luni.

    Este deci posibil ca nici un progres să nu fi fost făcut în mai bine de 250 de ani ? Sigur că nu - dar 'maşina de marketing' a fost aşa de incredibil de eficientă în a marginaliza orice progres practic şi în a-l înlocui cu afirmaţii ce nu necesită teste reale (şi nici mari realizări tehnice de fapt) încât majoritatea consumatorilor cunosc mult prea puţine despre adevăraţii campioni ai preciziei din zilele noastre, şi din păcate nici măcar despre modelele oarecum mai convenabile ca preţ - dar această mini-evaluare poate va îmbunătăţii acest lucru - fiind exact despre două dintre aceste modele. Şi nu este un accident ca singurele ceasuri de mână mult sub 1000 US$ ce sunt garantate o precizie mai bună decât H4 sunt modele relativ mai avansate venite din Japonia - aparent o ţară unde suficient de mulţi consumatori încă mai apreciază progresul ingineresc şi rezultatele tehnice măsurabile mai mult decât marketing-ul şi reclamele umflate (dar chiar şi acolo lucrurile se mai schimbă).

Încă un pic din istoria (recentă) a ceasurilor cu cuarţ

    Cele două modele aflate în 'teste reale' în această mini-evaluare comparativă sunt Citizen Exceed EBJ74-1742 şi Seiko Spirit SBQJ015 - dar mai în general va fi despre calibrele Citizen E510 şi Seiko 8F.

    Personal am cumpărat mai întâi Exceed-ul şi numai un pic mai târziu modelul Seiko, dar din punct de vedere istoric se pare că primele au fost calibrele 8F de la Seiko (în jurul anului 1998) şi Seiko le-a vândut în întreaga lume (deşi anumite modele de carcase şi brăţări au fost doar pentru Japonia) în timp ce calibrul Citizen E510 a apărut ceva mai târziu şi pare a fi (la fel ca şi calibrul Citizen A660) un model doar pentru Japonia ce nu a fost niciodată vândut în restul lumii şi ca urmare mult mai puţine detalii sunt cunoscute despre el.

    Ambele calibre au un afişaj în întregime analogic (arătătoare clasice) şi totuşi sunt calendare perpetue (adică ambele cunosc luna curentă şi câţi ani au trecut de la ultimul an bisect şi deci pot actualiza data afişată în consecinţă) - termenul de calendar perpetuu a fost iniţial folosit la ceasuri mecanice acum sute de ani şi la data respectivă un ceas ce putea calcula data corect pentru un secol probabil că părea a nu avea nevoie de vreo corecţie practică vreodată, însă calendarele perpetue 'normale' nu sunt chiar aşa de 'pentru totdeauna' ci au nevoie de o corecţie a datei la apx. 100 de ani deoarece sistemul de calendar actualmente în uz are o corecţie pe primul nivel ce spune că anii 'centenari' (de exemplu 1900, 2100, 2200 şi 2300) NU sunt ani bisecţi în timp ce un al doilea nivel de corecţie la fiecare 400 de ani spune că totuşi 2000 şi 2400 SUNT ani bisecţi - nu pot decât sa sper că voi putea să corectez manual pe 1 Martie 2100 toate ceasurile mele cu calendare perpetue mai prostuţe :)

    Astăzi sunt o mulţime de calendare perpetue pe piaţa de ceasuri cu cuarţ - versiunea cu afisare digitală a fost prima apărută prin anii '70 (cel mai probabil începând cu modelul Synchronar 2100) şi se pare că modele de serie cu afişaj în întregime analogic au apărut pentru prima oară aproximativ în 1989 cu calibrul 6700 Citizen Avalon 'Supercalendar', apoi Seiko 6M13 vândut din 1991 care are de fapt o complicaţie cu calendar milenar ce 'ştie' şi despre anii precum 2100 sau 2400, şi de asemeni mai simplul calibru elveţian ETA 252.411 proiectat prin 1991 şi prima oară vândut în 1992 (de exemplu de Longines sub numele de calibrul L234) - dar principalul motiv pentru care am ales calibrele Citizen E510 şi Seiko 8F56 este în realitate legat de 'obsesia' lui Harrison - precizia măsurării timpului - iar istoria recentă din acest domeniu porneşte un pic mai devreme - cam pe la sfârşitul anilor '60 cu o competiţie acerbă pentru realizarea primului ceas de mână cu cuarţ - între Seiko şi respectiv un grup de firme elveţiene organizate în jurul CEH (Centre Electronique Horloger) - competiţie materializata iniţial prin cele 100 de exemplare de Seiko Astron SQ vândute în ziua de Crăciun 1969 (la un preţ de 450000 yeni - la acea dată Toyota Corolla E10 era un pic mai ieftina la aproximativ 430000 yeni) şi apoi în 1970 prin lansarea unui număr de modele elveţiene bazate pe calibrul Beta21.

    Dar deşi ceasurile cu cuarţ au depăşit imediat cu un ordin de mărime (10 ori) precizia celor mai exacte (şi scumpe) ceasuri de mână mecanice (şi cam de cel puţin două ori precizia ceasurilor cu diapazon stil Accutron) totuşi precizia iniţială era mai bună de o secundă/zi însă mai aproape de 15 secunde/lună - şi aceasta este până şi astăzi precizia standard a modelelor normale cu cuarţ - fapt ce nu este tocmai accidental deoarece valoarea respectivă este de fapt destul de aproape de standardul industrial de "5 părţi pe milion" (5 ppm). Şi deşi asta a fost în mod clar un sensibil pas înainte era totuşi aproximativ 3 minute/an - ceea ce nu mai era aşa de impresionant dacă îl comparăm cu cele 12 secunde/an ale unui pendul sau echivalentul de 30 de secunde/an pentru prima călătorie a lui H4. Dar cursa preciziei era de abia la început şi pentru câţiva ani a fost o competiţie extrem de interesantă - chiar dacă de fapt era o cursă foarte elitistă cu modele mai apropiate de preţul unui automobil. Au fost dezvoltate tot felul de metode ingenioase ( multe descrise în această foarte interesantă discuţie pe forumul HEQ la WUS ) pentru a depăşi limitele tehnologice ale cuarţului în general şi ale acelei ere în special ( un alt foarte bun articol pe această tema poate fi citit aici sau aici ) şi într-un fel partea cea mai interesantă a cursei a avut loc pe la mijlocul anilor '70 când Omega a lansat linia Megaquartz 2400 (prin 1974 cu calibrul 1511 de 2.4 MHz cronometru maritim cu precizie mai buna de +/- 12 secunde/an) iar apoi anul următor Citizen (ce se alăturase mai târziu cursei pentru precizie) a lansat Crystron Mega (4 MHz şi +/- 3 secunde/an - ce deţine încă recordul de cea mai strictă specificaţie pentru un ceas de mână - doar 3000 de bucăţi au fost produse la apx. 4500000 yeni fiecare - deja bine în zona de preţ a unui automobil de lux).

    Creşterea frecvenţei(de la apx. 8 kHz la primele modele cu cuarţ la 32 kHz - care a rămas standard si astăzi - şi apoi în gama de MHz) era un mare avantaj pentru precizie (în acelaşi fel în care un ceas cu diapazon la apx. 300 Hz era clar mai precis decât cei apx. 5 Hz de la ceasurile cu 36000 bătăi/oră ce la rândul lor erau mai precise decât ceasurile de apx. 2-3 Hz cu 18000 bătăi/oră) dar din nefericire gama de frecvenţe spre MHz avea un consum de energie mult mai mare şi în plus modelele de 'tăiere' a cristalelor necesare erau foarte dificil si costisitor de produs şi calibrat şi ca urmare probabil mai puţin de 10000-20000 din aceste mecanisme în gama MHz au fost produse în total - şi asta de asemeni explică de ce Seiko a preferat în schimb să se concentreze în perioada anilor '70 mai mult pe zona unor frecvenţe mijlocii cu un cost mai redus - care au adus în sfârşit primele modele relativ convenabile ca preţ cu modelele lor "Twin Quartz" (apx. din 1978 până pe la începutul anilor '80) - calibre în care două cristale de cuarţ de frecvenţe diferite (unul de 32 kHz şi cel de-al doilea de o frecvenţă mai mare, destul de des 196 kHz, dar ambele cu un coeficient termic foarte asemănător) sunt utilizate pentru a compensa diferenţele de frecvenţă induse de schimbările de temperatură - rezultând o precizie de pe la 20 secunde/an până chiar şi la 5 secunde/an - în sfârşit acum în modele cu un preţ decent!

    Totuşi chiar şi modelele Twin Quartz erau mai scumpe decât modelele normale cu un singur cristal şi se pare că în perioada anilor '80 presiunea economică a îndepărtat consumatorii normali de la modelele mai precise - cu rezultatul că în timp Seiko a abandonat în cea mai mare parte modelele respective - cu doar câteva excepţii - şi acestea în sfârşit ne aduc înapoi la calibrele 8F (lansate apx. în 1998) - care sunt modele avansate proiectate cu calendar perpetuu şi un singur cristal de cuarţ de apx. 196 kHz ceva mai insensibil la variaţii termice - probabil ultimul încă în producţie din modelele cuarţ cu o frecvenţă mai mare de 32 kHz (de asemeni folosit în calibrele cu calendar perpetuu 4F de damă şi în vreo două calibre fără calendare perpetue folosite în modele Pulsar ce nu mai sunt în producţie). În familia 8F avem 8F32 (dată), 8F33 (dată şi ziua săptămânii), 8F35 (dată, putere şi rezistenţă crescute) şi 8F56 (dată, GMT) - toate folosesc o baterie uriaşă (CR2412) cu rezultatul unei durate de viaţă foarte convenabile de 10 ani (8 ani la 8F35 ce este folosit în modelele de scufundări proiectate mult mai solid dar şi cu un consum un pic mai mare).

    Şi asta în sfârşit ne aduce (istoric) la primul din cele două ceasuri ce sunt subiectul acestei mini-evaluări comparative - Seiko Spirit SBQJ015 (cu calibrul 8F56) este un model GMT exclusiv produs pentru Japonia dintr-un aliaj de titan de înaltă calitate cu o tratare de suprafaţă pe care Seiko o numeşte Diashield - iar în "colţul opus" al acestei evaluări practice se găseşte Citizen Exceed EBJ74-1742, un alt model exclusiv produs pentru Japonia din titan de înaltă calitate cu un tratament de suprafaţă pe care Citizen îl numeşte Duratect - dar în general mult mai puţine informaţii pot fi găsite despre istoria calibrului E510 folosit la acest model (şi lansat apx. în 1999-2000) - presupunerea mea este că el (împreună cu calibrul E410 de damă) este un fel de hibrid între modelele Citizen solare şi respectiv celebrul calibru Citizen A660 (termocompensat şi calendar perpetuu, lansat iniţial în 1995 şi încă în producţie şi astăzi) - totuşi unele teste practice ( a se vedea această discuţie ) sugerează că tabela de compensare din E510 este posibil să fie mai modernă şi în acelaşi timp proiectarea internă este clar diferită fără nici un rubin dar în schimb cu alegeri foarte interesante pentru motoarele pas-cu-pas - nu e imposibil ca proiectul să fi fost doar un test pentru cazul în care cumpărătorii de masă ar fi fost din nou interesaţi de o competiţie pentru precizie la un cost decent - dar acest lucru nu s-a întâmplat iar calibrul E510 a fost lansat (temporar) în colecţiile Citizen din clasa de mijloc-spre-lux Exceed şi Attesa, a stabilit recordul de cel mai precis model de ceas de mână solar al tuturor timpurilor şi apoi eventual a fost retras din producţie (cam prin 2004) cel mai probabil pentru că era o competiţie serioasă pentru profiturile aduse de linia de lux Chronomaster (The Citizen).

    Şi acum să trecem la comparaţiile directe între Seiko Spirit - pe care l-am poreclit 'Travelzilla' ('uriaşul de călătorii' ?) pentru motive ce rapid vor deveni evidente - "contra" Citizen Exceed - pentru care nu am o poreclă finală dar 'Shinyella' ('Strălucirea') ar putea fi destul de potrivită.

Preţ şi disponibilitate

    Ambele ceasuri sunt aproximativ în aceeaşi gamă de preţ - cam 450$ pentru Seiko şi un pic mai mult (şi în creştere constantă) pentru Citizen care nu mai este în producţie şi este tot mai dificil de găsit (sursa principală eBay, EBJ74-1741 cadran alb şi EBJ74-1742 cadran negru, dar nu am putut găsi nici unul din modelele Attesa). Seiko SBQJ015 se găseşte încă în producţia curentă în Japonia (dar poate nu pentru multă vreme), şi alternative cu alte culori de cadran sunt disponibile; modelele exclusive pentru Japonia pot fi comandate la vânzători japonezi cu un bun nume pe Internet (Higuchi, Seiya, Ujiie). Altă informaţie utilă pentru potenţialii cumpărători este că pentru Seiko modele mai ieftine din oţel inoxidabil sunt încă disponibile din producţia mai veche, de asemeni un model solid de scufundări WR200 şi uneori mai apar pe eBay modele nefolosite/sigilate sub 100$ - aşa că Seiko are un avantaj şi la preţ şi la disponibilitate.

Prima impresie

    Prima oară când le vezi 'în realitate' ambele modele arată foarte impresionant, transmit o imagine de calitate foarte înaltă şi oarecum de 'instrument serios' (în oarecare măsură şi deoarece ambele au cadrane negre relativ simple şi clare).

Dimensiuni

    La dimensiuni începem să vedem o serioasă diferenţă - modelul Citizen este mai elegant şi arată mai clasic - ar fi fost o dimensiune medie-spre-mare acum mai multe decenii dar astăzi cele mai multe persoane (incluzând aici chiar şi unele de sex feminin) l-ar considera un ceas mai degrabă mic la apx. 36 mm diametru transversal (fără remontor); eu personal port fără probleme ceasuri măricele precum Orange Monster (OM) sau Yellow Kinetzilla (YK) dar acest Exceed după părerea mea are o dimensiune perfectă cu aproximativ 30 mm de cadran - dar aşa cum vă avertizam - este o problemă de gust!

    Pe de altă parte Seiko Spirit cu aproximativ 38-39 mm diametru transversal (fără remontor) nu ar trebui să fie un ceas mare dar credeţi-mă - primul lucru care mi-a trecut prin minte în momentul în care am pus mâna pe acest ceas a fost 'chestia asta s-ar putea să fie mai mare decât Monstrul Portocaliu' - desigur că acesta nu este cazul (Monstrul are 42-43 mm) dar cu apx. 33 mm de cadran Seiko Spirit depăşeşte clar cei 29 mm de la Orange Monster (OM) sau Yellow Kinetzilla (YK) - ca număr diferenţa pare mică dar în realitate asta înseamnă de fapt apx. 30% mai mult ca suprafaţă, aşa că în mod cert ceasul arată mai mare decât dimensiunea lui inginerească. Mărimea sa ar fi încă în gama mea 'perfectă' dar coroniţa este de asemeni mai mare şi ca urmare a faptului că îmi place să port ceasurile un pic mai 'larg/lejer' sunt momente când mi-ar fi plăcut ca remontorul să fie cu 1-1.5 mm mai mic sau poziţionat la 'ora 4' precum la Orange Monster. Toate acestea fiind spuse - este totuşi perfect posibil ca alte persoane să considere acest ceas 'nu suficient de mare' pentru ca astăzi am văzut 'la modă' destule ceasuri de 47 mm sau mai mult ... din nou o problemă de gust.

Materiale

    Ambele ceasuri au carcasa şi brăţara din aliaj de titan de înaltă calitate dar ca o senzaţie personală (fără vreo măsurare reală) densitatea la Exceed pare mai mare decât cea de la Spirit (lucru ce sugerează un conţinut mai ridicat în Vanadiu şi mai scăzut în Aluminiu - am avut o senzaţie similară când am comparat primul meu EcoDrive din titan şi respectiv vechiul meu Citizen, şi în general testul timpului a dovedit clar că acel model a rezistat MULT mai bine, dar acum parcă Seiko este cam la fel ca acel Citizen iar noul Exceed parcă ceva mai dens). Oricum brăţara în sine pare mai solidă (vizual) la Seiko Spirit - probabil pentru că este un model cu 3 rânduri şi segmente mari pe când la Citizen este un model cu elemente mai mici dispuse pe 5 rânduri dar mai elegant şi confortabil - oricum ambele au elementele foarte solide cu pini de legătură de excelentă calitate, poate cu un mic avantaj la segmentul final mai solid la Exceed. Rezistenţa la zgârieturi a suprafaţei ambelor brăţări pare similară şi oricum mult peste cea de la titanul normal - cu excepţia celor două rânduri foarte strălucitoare de la Exceed ce dau o imagine extrem de atractivă dar care de fapt par a fi mai uşor de zgâriat. Materialul carcasei dă o impresie încă şi mai solidă şi absolut nici o zgârietură nu se poate vedea pe el până acum. Mecanismele de închidere la brăţare sunt diferite, la Seiko este ceva relativ standard cu împăturire în trei şi lamele care prind o 'ciupercă' pe când la Citizen este modelul mai elegant stil 'fluture ascuns' cu prindere pe 4 mici cârlige (folosit de asemeni de Citizen la cataramele automate de brăţări de lux din piele) - modelul are totuşi elementele mai mici (dar din oţel dur) şi nu am experienţa cum se comportă pe termen foarte îndelungat (faţă de modelul cu 'ciupercă' care este ultra-solid) - doar timpul va da un răspuns ...

    Ambele ceasuri sunt FOARTE confortabile de purtat chiar şi pe căldură / umiditate / ploaie (la fel ca multe din ceasurile din titan) - poate cu un mic avantaj de partea modelului Citizen ce este totuşi mai mic.

    Ambele modele au găuri pentru acces rapid la telescoapele de prindere ale brăţărilor (avantaj nu tocmai extrem de rar la ceasuri-instrument cu brăţară metalică din această gamă de preţ) şi ambele arată de asemeni foarte bine cu o brăţară neagră alternativă de piele sau fibră de carbon - dar în timp ce la Exceed dimensiunea dintre anse este 18 mm la Spirit este un uriaş 22 mm.

    Ambele ceasuri au cristal de safir (lucru rar şi extrem de scump pe vremea când aceste modele au fost lansate, dar mult mai comun şi la un preţ decent astăzi) - plat şi fără strat antireflexii (dar arătând uriaş) la Seiko SBQJ015, foarte puţin curbat şi cu strat antireflexii pe interior la Citizen EBJ74-1742 - ambele vor avea probabil o viaţă lungă şi total lipsită de zgârieturi :)

    Principala îmbunătăţire la acest capitol pentru Citizen Exceed ar fi să se renunţe la cele doua rânduri lustruite foarte strălucitor din brăţară - este ceva doar pentru a atrage atenţia şi în plus total impractic - iar persoanele care îşi cumpără ceasuri doar ca să impresioneze oricum vor cumpăra alte modele. Şi de asemeni ar fi fost tare bine ca la Seiko Spirit să se fi obţinut WR200 cu o coroniţă inşurubabilă aşezată la ora 4 - remontorul este oricum total nefolosit în poziţia de bază aşa că de ce să nu fie un ceas încă şi mai rezistent?

Cadrane şi indicatoare

    Ambele ceasuri sunt proiectate pornind de la imaginea de ceas simplu, utilitar, 'negru şi doar cu bare aplicate pentru ore' (şi secunde vopsite) - rezultatele reale sunt totuşi diferite, speciale şi unice - pentru Exceed elementul definitoriu este prezenţa celulelor solare în structura cadranului ce are nişte şanţuri circulare atât de mici încât nu pot fi văzute normal cu ochiul liber, dar care dau o o reflexie radiala specifică cu un rezultat de ansamblu foarte 'strălucitor' (incluzând aici şi limbile plus marcajele de ore) - atât de evident încât prezenţa stratului antireflexii devine greu de văzut pentru un observator mai puţin atent şi în general porecla de 'Shinyella' ('Strălucirea') ar putea fi destul de potrivită. Vizibilitatea este totuşi foarte bună în lumină intensă şi perfect acceptabilă în lumină redusă, dar deoarece nu există material luminescent nici pe indicatoare şi nici pe cadran ceasul nu poate fi citit în întuneric total.

    Pentru 'Travelzilla' ('uriaşul de călătorii') dimensiunea este elementul esenţial - şi ca rezultat vizibilitatea este perfectă iar cantitatea de substanţă luminescentă, chiar dacă nu la nivelul de la Orange Monster (Monstrul Portocaliu) este totuşi perfect utilizabilă chiar şi în întuneric total. Există o cantitate de substanţă luminescentă chiar şi pe indicatorul (mai scurt dar roşu) de 24 ore (GMT), dar nu şi pe secundarul (foarte lung), care în schimb are o suprafaţă foarte interesantă cu o culoare ce variază în funcţie de unghiul la care este văzut între un argintiu mai strălucitor şi un gri-închis.

    Nici unul din cele două cadrane nu este foarte aglomerat/complicat (la Seiko Spirit există în plus indicaţiile pentru 24 de ore dar dimensiunea la acel ceas este aşa de generoasă încât nu devine prea aglomerat), şi la ambele modele există aplicate o serie de nume strălucitoare în relief (Exceed sus şi Citizen jos la primul, Seiko sus pentru cel de-al doilea) şi de asemeni ceva informaţii suplimentare ce sunt doar tipărite (fără a fi din metal în relief) - EcoDrive Perpetual Calendar la primul, Perpetual Calendar GMT la cel de-al doilea - informaţie ce putea la fel de bine să lipsească dar probabil a fost adăugată pentru a evita un cadran prea gol spre centru.

    Îmbunătăţirile posibile la acest capitol ar fi ca indicatorul de 24 de ore să fie cea mai lungă limbă la Seiko (sau măcar să aibă un desen mai greu de pierdut sub celelalte indicatoare), şi adăugarea de substanţă luminescentă pe limbile şi marcajele de ore de la Citizen (poate şi un cadran mai puţin strălucitor) - dar nici una din acestea nu sunt realmente probleme dacă ţinem cont de stilul specific urmărit de fiecare ceas.

Mecanisme

    Ei bine am povestit destul despre cum arată aceste modele dar acum a sosit momentul să discutăm despre cât de bine merg aceste frumuseţi - şi trebuie spus din start că ambele se ridică la nivelul (înalt) al aşteptărilor de la astfel de instrumente!

    Seiko 8F este în mod clar un proiect mai vechi şi mai tradiţional - un 'cuarţ cu indicatoare analogice' (limbi) cu totul clasic având toate cele 4 indicatoare mecanic 'legate' între ele şi puse în mişcare de un singur motor pas-cu-pas şi de asemeni legate în modul tradiţional la remontor atunci când acesta se găseşte extras pe a doua poziţie - ca singură inovaţie având motorul ultrasonic bidirecţional folosit pentru schimbarea datei (primul de acest tip într-un ceas de mână atunci când a fost introdus în 1998 la calibrele 8F). Chiar şi indicatorul GMT (limba de 24 ore) este de un tip clasic - însă modul de funcţionare este descris de multe persoane ca 'adevăratul GMT' şi este văzut în general ca cea mai bună metodă pentru o implementare analogică mecanică - cu remontorul tras pe prima poziţie întregul mecanism (incluzând secundarul) funcţionează normal şi doar orarul normal (de 12 ore) 'sare' înainte sau înapoi la rotirea coroniţei (în stilul ceasornicăresc tradiţional = mecanic şi nu electronic) în paşi de precis o oră fără a deranja limba de 24 de ore, minutarul sau secundarul - cu rezultatul unor ajustări foarte uşoare (şi fără pierderea setării de precizie a timpului) la călătoriile peste zone orare normale (de 60 de minute) sau la trecerile între ora de vară şi ora de iarnă. Schimbarea datei este legată (de data asta mai mult electronic) de limba de 12 ore (şi nu de cea de 24) aşa că şi la schimbarea fusului orar trecând peste ora zero data se schimbă în direcţia corectă fără probleme.

    Sunt mai multe moduri în care limba de 24 de ore (GMT) poate fi folosită - un mod foarte simplu pentru cei ce călătoresc mult peste zone orare este să seteze atât orarul de 12 ore cât şi cel de 24 de ore pe aceeaşi oră 'de acasă' şi apoi când se călătoreşte în altă zonă orară pur şi simplu se extrage coroniţa pe prima poziţie şi se schimbă limba de 12 ore pentru timpul 'local' (unde se determina dacă este AM sau PM aruncând o privire afară) lăsând indicatorul de 24 de ore pe timpul de acasă (unde e mai greu de aruncat o privire afară de la câteva mii de km distanţă :) ) Această metodă are o singură slăbiciune la schimbarea orei de vară/iarnă (Daylight Saving Time = DST) când trebuie ajustată atât limba de 12 ore cât şi cea de 24 (cu nevoia de a seta din nou timpul de precizie după o sursă externă). O a doua posibilitate (cea pe care eu o folosesc) este să se seteze limba de 24 de ore pe UTC/Zulu (care nu are oră de vară sau de iarnă, deci nu are nevoie de schimbări) şi limba normală de 12 ore pentru zona de timp curentă în care ne găsim (cu schimbări uşoare la trecerea peste fusuri orare) - iar pentru calcularea timpului în alte zone de timp se foloseşte indicatorul UTC (plus diferenţa de fus orar + DST = de ex. vara România este UTC+3 şi nu +2). Mai este şi alternativa cu călătorii mult mai rare dar când există un alt fus orar special (contacte de afaceri, familie, interese sportive sau de orice altă natură) - şi în acest caz se poate seta limba de 24 de ore pe acea zonă de timp - dar din nou asta necesită ajustări la schimbarea orei de vară/iarnă (DST) - poate separate căci nu peste tot în lume trecerea respectivă se face în aceeaşi zi!

    Părţile mai 'avansate' ale calendarului perpetuu se citesc cu un 'truc' simplu - remontorul este extras la prima poziţie şi apoi repede împins înapoi (în mai puţin de o secundă) - după asta secundarul va avansa cu câte 5 secunde pentru fiecare an care a trecut de la ultimul an bisect (şi apoi va sta acolo pentru numărul de secunde cu care a avansat rapid în aşa fel încât secundele să nu fie deranjate) şi apoi în căsuţa datei va fi afişată pentru 5 secunde luna curentă (şi apoi desigur se va întoarce la data normală).

    Totul merge într-un mod în care poţi avea încredere şi se poate spune că genul de funcţionare a trecut cu succes testul timpului (poate cu excepţia micro-motorului ultrasonic pentru care experienţa practică este doar atât de lungă ca istoria calibrelor 8F).

    Sunt totuşi şi unele dezavantaje la un design aşa tradiţional - şi pentru mine cel mai important este tocmai acea legătură directă între toate cele 4 limbi şi un motor pas-cu-pas ce are tensiune doar pentru foarte scurtul timp în care secundarul avansează - cu rezultatul că până şi cea mai mică imperfecţiune din modul în care se îmbină zimţii rotiţelor dinţate poate rezulta într-o lipsă de aliniament perfect între secundar şi marcajele de secunde pe cadran - la ceasul meu secundele se aliniază perfect cam 70-80% din timp pe durata unei ore dar uneori cu minutarul în anume poziţii bine definite alinierea se pierde destul de rău - lucru foarte regretabil mai ales dacă ţinem cont că un alt Seiko cuarţ mult mai vechi din colecţia mea - calibrul 7223 din 1980 - este perfect aliniat cam 95% din timp şi are doar mici diferenţe atunci când se petrece schimbarea zilei şi a datei (lucru care probabil opune un pic de tensiune suplimentară).

    Un al doilea dezavantaj este uşoara imprecizie la schimbarea datei - la exemplarul meu trecerea se produce la 23:35 în loc de 00:00 - asta ar trebui să fie mult mai uşor de corectat decât alinierea perfectă a secundarului dar se pare că fie nu este aşa de simplu fie controlul calităţii la Seiko nu mai este chiar la fel cum era pe vremuri ...

    Un ultim dezavantaj (care în mod cert este rezultatul timpului când modelele iniţiale au fost proiectate, pe vremea respectivă circuitele integrate cu consum ultra-redus fiind complex şi scump de proiectat şi produs) este acela că nu există nici o metodă simplă de setare pentru lună şi anul bisect - la schimbarea bateriei fie toată procedura trebuie pornită cu o baterie ce încă mai are un pic de curent şi trebuie terminată în mai puţin de 1 minut sau dacă nu calendarul perpetuu trebuie reprogramat prin impulsuri electrice aplicate direct pe spatele mecanismului - dar desigur că asta ar fi o problemă doar odată la 10 ani, şi cu apx. 2 săptămâni în care există o indicaţie clară ca bateria se termină (secundarul se mişcă în paşi de 2 secunde) e posibil să nu devină niciodată o problemă reală pentru un utilizator normal.

    Trecând acum la Exceed putem vedea unul din cele mai avansate (cel puţin pentru vremea lui) stiluri pentru mecanisme cu cuarţ cu afişaj în întregime analog - un proiect "fly by wire" cu o comandă în întregime electronică în care coroniţa nu este legată mecanic în nici un fel de limbi ci în schimb trimite impulsuri electrice la un senzor (care are şi un 'clic' pentru ca utilizatorul să poată simţi ce face) ce la rândul său trimite impulsuri la circuitul integrat ce în sfârşit comandă cele trei motoare pas-cu-pas (două complet bidirecţionale pentru limbile mari şi respectiv dată şi unul special unidirecţional doar pentru secundar) - în mare măsură acelaşi sistem bine testat la calibrul A660. Indicatoarele au chiar şi o metodă de recalibrare prin procedura de resetare totală iar un buton îngropat dă posibilitatea la o serie de comenzi suplimentare - dintre care cea mai simplă este cea de corectare în paşi de o oră (fără pierderea setării timpului precis - foarte utilă la schimbarea fusului orar sau trecerea la ora de vară/iarnă). Data avansează precis la 00:00 (durează cam 1 secundă) şi va merge în direcţia corectă la schimbarea fusului orar în jurul miezului nopţii. Calendarul este verificat prin extragerea remontorului la prima poziţie - el este un pic diferit căci secundarul arată atât luna (ora 1 = Ianuarie, ora 2 = Februarie, etc.) cât şi situaţia anului bisect (numărul de secunde după marcajul de oră fiind numărul de ani trecuţi de la ultimul an bisect) - cu avantajele că este mai rapid, este vizibil/stabil pentru oricâtă vreme vrea utilizatorul, probabil consumă mai puţin curent şi mai ales poate fi setat direct de utilizator!

    Un mic 'truc' de proiectare face ca calibrul E510 să mai deţină un alt mic record - acela de modulul analogic reâncărcabil cu cea mai lungă durată a bateriei - secundarul (dar numai el, în rest toate celelalte indicatoare şi data avansează absolut normal) se va opri în întuneric (când oricum nu poate fi văzut) şi doar această optimizare aparent poate reduce consumul la un nivel unde bateria complet încărcată poate menţine ceasul în funcţiune pentru 4 ani! Partea şi mai amuzantă la acest 'truc' este că în momentul în care calibrul E510 este readus la lumină (de ex. după ce a fost 'ascuns' sub manşetă şi apoi adus la lumină sau când este aprinsă lumina într-o cameră foarte întunecată) secundarul 'reporneşte' şi repede-repede avansează la valoarea corectă a secundelor! Şi desigur fiind un ceas solar nu prea trebuie să ne îngrijorăm despre schimbarea bateriilor sau despre necesitatea de a fi purtat în fiecare zi pentru a-l ţine încărcat - e nevoie cel mult să fie lăsat undeva în lumină (dar nu în soare direct la geam pentru că se poate încălzi prea tare). Acumulatorul Panasonic MT920 de asemeni pare a fi de o calitate verificată şi probabil va dura o vreme foarte lungă - dar oricum este larg disponibil la un preţ decent (căci se pare că la momentul de faţă mai mult de 90% din acumulatoarele folosite în ceasuri sunt ori MT920 fie CTL1616).

    Singurul dezavantaj pe care-l pot vedea eu acum la proiectarea mecanismului este poziţia foarte apropiată între prima şi a doua poziţie a remontorului - dacă cumva vrei să te uiţi la calendar însă extragi coroniţa la a doua poziţie secundarul se va reseta şi se pierde întregul test de precizie până atunci :)

    Există însă un uriaş avantaj cu calibrul E510 ce a fost descris de majoritatea posesorilor şi care este cu adevărat important pentru mine - indicatoarele sunt PERFECT aliniate TOT TIMPUL - asta a fost obţinut pentru orar şi minutar prin faptul că ele se mişcă în paşi foarte mici de 4 ori pe minut iar la nivelul respectiv orice efect gravitaţional este practic invizibil cu ochiul liber; partea cu adevărat interesantă este însă la secundar - pentru acesta nu pot decât să presupun că este fie o configuraţie specială la motorul pas-cu-pas (cu mai mulţi magneţi sau ceva care elimină orice joc) sau ceva care automat recalibrează secundarul la fiecare rotaţie - nu contează prea mult cum anume este implementat dar cert este că acesta este cel mai precis aliniament al secundarului pe care l-am văzut vreodată la un ceas ce 'sare' în paşi de o secundă şi se pare că toate exemplarele de E510 îl au!!!

    Şi o scurtă introducere despre metodele inginereşti complet diferite folosite de aceste două proiecte pentru a atinge precizia lor avansată (referinţe spre informaţii suplimentare se găsesc câteva paragrafe mai sus) - calibrele 8F sunt foarte conservatoare şi mai degrabă analogice şi în această direcţie - precizia se bazează pe un cristal de cuarţ care nu are variaţiile majore ale frecvenţei în funcţie de temperatură ce sunt prezente la modelele obişnuite (de 32 kHz tăiate în formă de diapazon) - dar dependenţa de temperatură poate fi destul de variabilă de la un lot de cristale la altul şi influenţa temperaturii este oricum încă prezentă un pic la această frecvenţe medie; chiar şi calibrările ulterioare în afara fabricii sunt de un tip foarte neobişnuit ce implică o operaţie nereversibilă de tăiere a unui 'segment' de pe spatele mecanismului.
    Pe de altă parte calibrul E510 are o abordare complet diferită - cristalul (probabil) nu este foarte special dar în schimb există un tabel digital cu valori numerice folosite de un circuit integrat cu MULT mai complex pentru a compensa diferenţele de frecvenţă la diferite temperaturi scăzând sau 'inhibând' un număr de oscilaţii - această 'inhibiţie' are loc doar la intervale mai lungi, şi intervalele cele mai lungi de inhibiţie (până pe la 512 secunde sau apx. 8 minute) şi intervalele cele mai înguste de temperatură (tabelele de compensare cele mai mari) având potenţial cea mai bună precizie (dar poate cu mici excepţii când ceasul este supus unor variaţii rapide de temperatură).
    Este de asemeni posibil ca ambele tipuri de cristale să fie 'pre-îmbătrânite' - deoarece în toate cristalele de cuarţ industrial există un fenomen de uşoară schimbare a frecvenţei în timp (ce este impropriu numită îmbătrânire), dar care este deja aproape complet insesizabil după 6 luni de funcţionare.

Acurateţe

    În sfârşit am ajuns la capitolul preciziei în măsurarea timpului - lucrul care de fapt diferenţiază aceste modele de celelalte 99.99% modele cu cuarţ - descrierea cu adevărat consistentă a preciziei la modele de vârf ca acestea se face cam după 12 luni de utilizare medie (după ce se elimină eventualele secunde anuale de corecţie astronomică) aşa că deocamdată nu putem vorbi decât de o estimare preliminară - la momentul scrierii acestei mini-evaluări aveam modelul cu E510 doar de apx. 3 luni şi am pierdut prima din ele aproape în întregime când accidental am retras coroniţa la a doua poziţie în loc de prima, dar în general în ultimele doua luni 'Shinyella' ('Strălucirea') a câştigat aproximativ o secundă (în condiţiile în care nu prea a fost purtat la fel de mult ca în prima lună) - asta sugerează un foarte decent +6 secunde/an ce rămâne de verificat la capătul unui ciclu de 12 luni dar se pare că ne găsim în interiorul specificaţiei Citizen de mai puţin de 10 secunde/an!

    Pentru toate calibrele 8F specificaţia Seiko originală este dată doar pentru condiţia ca ceasul să fie purtat apx. 12 ore în fiecare zi - relativ normal când acesta este singurul ceas al unei persoane dar mulţi posesori nu se găseau în această situaţie şi ca urmare există pe Internet multe rapoarte de rezultate mai puţin strălucitoare sau chiar în afara zonei de 20 de secunde/an şi trebuie să recunosc că aveam aşteptări mult mai modeste - dar spre foarte plăcuta mea surpriză modelul meu după ceva mai mult de o lună are o întârziere de mai puţin de o secundă - însă asta în condiţiile în care a fost purtat foarte mult timp, vom vedea în lunile următoare dacă aceste rezultate se menţin şi în condiţiile în care alte ceasuri vor petrece timp la mâna mea :) (dar se pare că în ultima vreme modelele 8F56 exclusive pentru Japonia sunt mult mai bine calibrate cel puţin din punctul de vedere al pasionaţilor cu multe ceasuri).

Modele alternative

    Din nefericire sunt realmente foarte puţine alternative în aceeaşi zonă de preţ şi care să aibă TOATE avantajele modelelor descrise (în mod special titan + precizie).
    Dacâ bugetul pentru un singur ceas este de vreo 5 ori mai mare o soluţie chiar mai bună ar putea fi Citizen Chronomaster ('The Citizen', cu calibrul A660 ce mai poate fi găsit şi într-un model Campanola ce nu mai este în producţie) sau diverse modele Grand Seiko (care nu este calendar perpetuu; modelele mai vechi aveau calibre 8J ce posedau facilitatea foarte utilă de corecţie în paşi de o oră dar cele mai noi modele au calibre 9F fără aşa ceva dar au în schimb o construcţie şi o finisare foarte impresionantă).
    Dacă sunteţi obsedaţi de precizia indicării timpului dar nu prea vă interesează cum anume se obţine acea precizie şi dacă locuiţi într-o zonă bine acoperită de semnalul radio pentru ceasurile 'atomice' s-ar putea să obţineţi rezultate similare şi cu un ceas-radio (nu tocmai corect numite 'atomic') - însă trebuie să fiţi preveniţi că există destule limitări şi pentru această tehnologie!

Poze şi alte informaţii de pe Internet

    Există o altă evaluare dar în limba engleză şi numai pentru Seiko aflată aici (şi are destule poze bune). Un mic filmuleţ de acelaşi autor se poate găsi pe YouTube şi acolo se poate vedea modul de afişare a calendarului şi modul în care 'sare' orarul.
    De asemeni poze cu ambele mecanisme şi multe-multe altele pot fi găsite în această discuţie (şi în general forumul High-End Quartz (HEQ) de la Watchuseek (WUS) este locul de pe net cu cei mai mulţi pasionaţi de ceasuri de precizie).
    Alte poze interne pentru unul din calibrele 8F precum şi informaţii despre schimbarea bateriei pot fi găsite aici (şi în general Poor Man's Watch Forum (PMWF) este unul din cele mai prietenoase locuri unde se discuta despre ceasuri cu preţ acceptabil) .
    Şi desigur cel mai bun loc de pe Internet pentru discuţii în limba româna despre ceasuri este Ceasornicar.ro (şi dacă porniţi de aici puteţi găsi şi o mulţime de articole în română foarte interesante).
    Un alt site extrem de interesant de domeniu în limba româna este Ceasuri pentru România - iar pe pagina aceasta puteţi găsi şi o mulţime de alte link-uri foarte interesante la pagini în română despre ceasuri.

    O poză cu Harrison H4
.
    Şi în sfârşit câteva din pozele mele iniţiale (la care poate se vor mai adăuga altele) - se poate da click pe fiecare imagine pentru o versiune mai mare!

Concluzii

    Ambele ceasuri par a da dovadă de precizia aşteptată de la ele şi ca urmare sunt primele mele modele avansate cu cuarţ la care să mă pot aştepta ca pe parcursul unui an să prezinte o eroare garantat mai mică decât cea sugerată de cel de-al patrulea cronometru Harrison în prima sa călătorie din 1761-1762 :)

    Din punct de vedere estetic Citizen Exceed a atins la mine o coardă sensibilă din primul moment în care i-am văzut imaginea de simplu ceas-instrument şi fiind cel mai precis ceas din mini-colecţia mea este în mod cert un model pe care îl voi păstra (sau pe care dacă nu l-aş avea şi mi s-ar oferi şansa de a-l cumpăra în condiţii similare aş face-o imediat). Cu Seiko Spirit nu a fost chiar acelaşi gen de 'dragoste la prima vedere' - de fapt este ceasul pe care l-am poreclit 'Travelzilla' ('uriaşul de călătorii') pentru imaginea sa neaşteptată - dar în mod surprinzător în timp am început să-i apreciez adevărata valoare (în special după prima călătorie cu el pe alte fusuri orare) şi per-total se dovedeşte a fi cel mai interesant ceas-de-mână-instrument-ultra-precis-bun-pentru-toate-ocaziile - şi dacă ar trebui să aleg să am UN SINGUR ceas clar sub 1000$ trebuie să spun că 'Travelzilla' ar fi poate chiar primul pe listă - dar din fericire o alegere de acest gen nu este necesară şi ca urmare le voi păstra pe amândouă :)