HOME   

 

Continuatorii tradiției lui Harrison în era "cuarțului ieftin"

Puțină istorie

    John Harrison (1693-1776) face acum parte din istoria măsurării moderne a timpului (care de fapt în bună măsură începe cu el) - dar pentru cei care nu cunosc deja aceste amănunte - el este personajul care a reușit să câștige 'premiul pentru măsurarea longitudinii' care a fost instituit în 1714 de către guvernul britanic pentru o soluție suficient de simplă și de precisă pentru a măsura longitudinea unui vas cu o precizie mai bună de jumătate de grad - ceea ce în termeni tehnici este relativ simplu de obținut având o metodă de determinare a timpului cu o acuratețe mai bună de două minute. În timpul secolului 18 precizia măsurării mecanice a timpului era sensibil rămasă în urmă față de acuratețea din astronomie (unde de exemplu era posibilă chiar măsurarea unor intervale lungi de timp cu o precizie mai bună de o secundă) - iar ceasurile portabile erau extrem de imprecise și practic inferioare ceasurilor solare inventate cu mii de ani în urmă (dar probabil capricioasa vreme britanică împreună cu vastele interese maritime britanice sunt principalele motive pentru care progresul în acest domeniu a venit specific din acea parte a lumii :) )

    Cele mai precise metode de măsurare mecanică a timpului la data respectivă erau marile ceasuri cu pendul - și nu este câtuși de puțin o coincidență că Harrison a avut realizări majore întâi în acest domeniu, incluzând forme de termocompensare bazate pe tije alternative de bronz și oțel ce împreună cu folosirea unor îmbinări mecanice bazate pe rostogolire (ce nu necesită același nivel de ungere precum îmbinările bazate pe alunecare/frecare) au permis atingerea unui nivel de precizie aproape greu de imaginat pentru vremea respectivă - de mai bine de o secundă pe lună sau 12 secunde pe an !!! Și fără să mai lungim prea mult povestea (dar pentru detalii se poate vizita http://www.nmm.ac.uk/harrison unde există și un PDF cu mult mai multe informații despre subiect) - după un efort lung și dificil de-a lungul a mulți ani, cel de-al patrulea cronometru Harrison - pe care astăzi îl numim H4 - a fost terminat în 1759 și apoi "... William, fiul lui Harrison, a pornit către Indiile de Vest cu H4 la bordul navei Deptford pe 18 November 1761. Au ajuns în Jamaica pe data de 19 January 1762, dată la care cronometrul a arătat doar o abatere de numai 5.1 secunde în urmă!" - adică o precizie pentru un cronometru mobil de aproximativ 30 de secunde pe an undeva la mijlocul secolului 18 !!! Harrison însă a avut destule greutăți pentru ca realizările sale să fie recunoscute (fiind în final necesară intervenția regală) și povestea este mult mai lunga și interesantă, dar partea finală a provocării a fost repetarea acestor rezultate atât de uimitoare - lucru ce a fost dovedit posibil odată cu prima "copie oficială" a lui H4 realizată în 1769 de către Larcum Kendall - cronometru cunoscut astăzi sub numele de K1 (și care a avut și el o istorie fascinantă călătorind împrejurul lumii cu celebrul căpitan Cook).

În zilele noastre

    Deci ce are toată această fascinantă poveste în comun cu ceasurile din zilele noastre ? Nu mult, doar că până și unele modele foarte scumpe de ceasuri cu cuarț din secolul 21 au astăzi o precizie garantată de numai 15 secunde pe lună, iar 'cronometrele' mecanice (unele din ele numite 'superlative' dar numai din motive de marketing și fără vreo deosebită valoare tehnică) sunt garantate doar la aproximativ 5 secunde pe ZI - aceeași eroare de cinci secunde pe care H4 a prezentat-o în 1761-1762 de-a lungul a două luni.

    Este deci posibil ca nici un progres să nu fi fost făcut în mai bine de 250 de ani ? Sigur că nu - dar 'mașina de marketing' a fost așa de incredibil de eficientă în a marginaliza orice progres practic și în a-l înlocui cu afirmații ce nu necesită teste reale (și nici mari realizări tehnice de fapt) încât majoritatea consumatorilor cunosc mult prea puține despre adevărații campioni ai preciziei din zilele noastre, și din păcate nici măcar despre modelele oarecum mai convenabile ca preț - dar această mini-evaluare poate va îmbunătății acest lucru - fiind exact despre două dintre aceste modele. Și nu este un accident ca singurele ceasuri de mână mult sub 1000 US$ ce sunt garantate o precizie mai bună decât H4 sunt modele relativ mai avansate venite din Japonia - aparent o țară unde suficient de mulți consumatori încă mai apreciază progresul ingineresc și rezultatele tehnice măsurabile mai mult decât marketing-ul și reclamele umflate (dar chiar și acolo lucrurile se mai schimbă).

Încă un pic din istoria (recentă) a ceasurilor cu cuarț

    Cele două modele aflate în 'teste reale' în această mini-evaluare comparativă sunt Citizen Exceed EBJ74-1742 și Seiko Spirit SBQJ015 - dar mai în general va fi despre calibrele Citizen E510 și Seiko 8F.

    Personal am cumpărat mai întâi Exceed-ul și numai un pic mai târziu modelul Seiko, dar din punct de vedere istoric se pare că primele au fost calibrele 8F de la Seiko (în jurul anului 1998) și Seiko le-a vândut în întreaga lume (deși anumite modele de carcase și brățări au fost doar pentru Japonia) în timp ce calibrul Citizen E510 a apărut ceva mai târziu și pare a fi (la fel ca și calibrul Citizen A660) un model doar pentru Japonia ce nu a fost niciodată vândut în restul lumii și ca urmare mult mai puține detalii sunt cunoscute despre el.

    Ambele calibre au un afișaj în întregime analogic (arătătoare clasice) și totuși sunt calendare perpetue (adică ambele cunosc luna curentă și câți ani au trecut de la ultimul an bisect și deci pot actualiza data afișată în consecință) - termenul de calendar perpetuu a fost inițial folosit la ceasuri mecanice acum sute de ani și la data respectivă un ceas ce putea calcula data corect pentru un secol probabil că părea a nu avea nevoie de vreo corecție practică vreodată, însă calendarele perpetue 'normale' nu sunt chiar așa de 'pentru totdeauna' ci au nevoie de o corecție a datei la apx. 100 de ani deoarece sistemul de calendar actualmente în uz are o corecție pe primul nivel ce spune că anii 'centenari' (de exemplu 1900, 2100, 2200 și 2300) NU sunt ani bisecți în timp ce un al doilea nivel de corecție la fiecare 400 de ani spune că totuși 2000 și 2400 SUNT ani bisecți - nu pot decât sa sper că voi putea să corectez manual pe 1 Martie 2100 toate ceasurile mele cu calendare perpetue mai prostuțe :)

    Astăzi sunt o mulțime de calendare perpetue pe piața de ceasuri cu cuarț - versiunea cu afisare digitală a fost prima apărută prin anii '70 (cel mai probabil începând cu modelul Synchronar 2100) și se pare că modele de serie cu afișaj în întregime analogic au apărut pentru prima oară aproximativ în 1989 cu calibrul 6700 Citizen Avalon 'Supercalendar', apoi Seiko 6M13 vândut din 1991 care are de fapt o complicație cu calendar milenar ce 'știe' și despre anii precum 2100 sau 2400, și de asemeni mai simplul calibru elvețian ETA 252.411 proiectat prin 1991 și prima oară vândut în 1992 (de exemplu de Longines sub numele de calibrul L234) - dar principalul motiv pentru care am ales calibrele Citizen E510 și Seiko 8F56 este în realitate legat de 'obsesia' lui Harrison - precizia măsurării timpului - iar istoria recentă din acest domeniu pornește un pic mai devreme - cam pe la sfârșitul anilor '60 cu o competiție acerbă pentru realizarea primului ceas de mână cu cuarț - între Seiko și respectiv un grup de firme elvețiene organizate în jurul CEH (Centre Electronique Horloger) - competiție materializata inițial prin cele 100 de exemplare de Seiko Astron SQ vândute în ziua de Crăciun 1969 (la un preț de 450000 yeni - la acea dată Toyota Corolla E10 era un pic mai ieftina la aproximativ 430000 yeni) și apoi în 1970 prin lansarea unui număr de modele elvețiene bazate pe calibrul Beta21.

    Dar deși ceasurile cu cuarț au depășit imediat cu un ordin de mărime (10 ori) precizia celor mai exacte (și scumpe) ceasuri de mână mecanice (și cam de cel puțin două ori precizia ceasurilor cu diapazon stil Accutron) totuși precizia inițială era mai bună de o secundă/zi însă mai aproape de 15 secunde/lună - și aceasta este până și astăzi precizia standard a modelelor normale cu cuarț - fapt ce nu este tocmai accidental deoarece valoarea respectivă este de fapt destul de aproape de standardul industrial de "5 părți pe milion" (5 ppm). Și deși asta a fost în mod clar un sensibil pas înainte era totuși aproximativ 3 minute/an - ceea ce nu mai era așa de impresionant dacă îl comparăm cu cele 12 secunde/an ale unui pendul sau echivalentul de 30 de secunde/an pentru prima călătorie a lui H4. Dar cursa preciziei era de abia la început și pentru câțiva ani a fost o competiție extrem de interesantă - chiar dacă de fapt era o cursă foarte elitistă cu modele mai apropiate de prețul unui automobil. Au fost dezvoltate tot felul de metode ingenioase ( multe descrise în această foarte interesantă discuție pe forumul HEQ la WUS ) pentru a depăși limitele tehnologice ale cuarțului în general și ale acelei ere în special ( un alt foarte bun articol pe această tema poate fi citit aici sau aici ) și într-un fel partea cea mai interesantă a cursei a avut loc pe la mijlocul anilor '70 când Omega a lansat linia Megaquartz 2400 (prin 1974 cu calibrul 1511 de 2.4 MHz cronometru maritim cu precizie mai buna de +/- 12 secunde/an) iar apoi anul următor Citizen (ce se alăturase mai târziu cursei pentru precizie) a lansat Crystron Mega (4 MHz și +/- 3 secunde/an - ce deține încă recordul de cea mai strictă specificație pentru un ceas de mână - doar 3000 de bucăți au fost produse la apx. 4500000 yeni fiecare - deja bine în zona de preț a unui automobil de lux).

    Creșterea frecvenței(de la apx. 8 kHz la primele modele cu cuarț la 32 kHz - care a rămas standard si astăzi - și apoi în gama de MHz) era un mare avantaj pentru precizie (în același fel în care un ceas cu diapazon la apx. 300 Hz era clar mai precis decât cei apx. 5 Hz de la ceasurile cu 36000 bătăi/oră ce la rândul lor erau mai precise decât ceasurile de apx. 2-3 Hz cu 18000 bătăi/oră) dar din nefericire gama de frecvențe spre MHz avea un consum de energie mult mai mare și în plus modelele de 'tăiere' a cristalelor necesare erau foarte dificil si costisitor de produs și calibrat și ca urmare probabil mai puțin de 10000-20000 din aceste mecanisme în gama MHz au fost produse în total - și asta de asemeni explică de ce Seiko a preferat în schimb să se concentreze în perioada anilor '70 mai mult pe zona unor frecvențe mijlocii cu un cost mai redus - care au adus în sfârșit primele modele relativ convenabile ca preț cu modelele lor "Twin Quartz" (apx. din 1978 până pe la începutul anilor '80) - calibre în care două cristale de cuarț de frecvențe diferite (unul de 32 kHz și cel de-al doilea de o frecvență mai mare, destul de des 196 kHz, dar ambele cu un coeficient termic foarte asemănător) sunt utilizate pentru a compensa diferențele de frecvență induse de schimbările de temperatură - rezultând o precizie de pe la 20 secunde/an până chiar și la 5 secunde/an - în sfârșit acum în modele cu un preț decent!

    Totuși chiar și modelele Twin Quartz erau mai scumpe decât modelele normale cu un singur cristal și se pare că în perioada anilor '80 presiunea economică a îndepărtat consumatorii normali de la modelele mai precise - cu rezultatul că în timp Seiko a abandonat în cea mai mare parte modelele respective - cu doar câteva excepții - și acestea în sfârșit ne aduc înapoi la calibrele 8F (lansate apx. în 1998) - care sunt modele avansate proiectate cu calendar perpetuu și un singur cristal de cuarț de apx. 196 kHz ceva mai insensibil la variații termice - probabil ultimul încă în producție din modelele cuarț cu o frecvență mai mare de 32 kHz (de asemeni folosit în calibrele cu calendar perpetuu 4F de damă și în vreo două calibre fără calendare perpetue folosite în modele Pulsar ce nu mai sunt în producție). În familia 8F avem 8F32 (dată), 8F33 (dată și ziua săptămânii), 8F35 (dată, putere și rezistență crescute) și 8F56 (dată, GMT) - toate folosesc o baterie uriașă (CR2412) cu rezultatul unei durate de viață foarte convenabile de 10 ani (8 ani la 8F35 ce este folosit în modelele de scufundări proiectate mult mai solid dar și cu un consum un pic mai mare).

    Și asta în sfârșit ne aduce (istoric) la primul din cele două ceasuri ce sunt subiectul acestei mini-evaluări comparative - Seiko Spirit SBQJ015 (cu calibrul 8F56) este un model GMT exclusiv produs pentru Japonia dintr-un aliaj de titan de înaltă calitate cu o tratare de suprafață pe care Seiko o numește Diashield - iar în "colțul opus" al acestei evaluări practice se găsește Citizen Exceed EBJ74-1742, un alt model exclusiv produs pentru Japonia din titan de înaltă calitate cu un tratament de suprafață pe care Citizen îl numește Duratect - dar în general mult mai puține informații pot fi găsite despre istoria calibrului E510 folosit la acest model (și lansat apx. în 1999-2000) - presupunerea mea este că el (împreună cu calibrul E410 de damă) este un fel de hibrid între modelele Citizen solare și respectiv celebrul calibru Citizen A660 (termocompensat și calendar perpetuu, lansat inițial în 1995 și încă în producție și astăzi) - totuși unele teste practice ( a se vedea această discuție ) sugerează că tabela de compensare din E510 este posibil să fie mai modernă și în același timp proiectarea internă este clar diferită fără nici un rubin dar în schimb cu alegeri foarte interesante pentru motoarele pas-cu-pas - nu e imposibil ca proiectul să fi fost doar un test pentru cazul în care cumpărătorii de masă ar fi fost din nou interesați de o competiție pentru precizie la un cost decent - dar acest lucru nu s-a întâmplat iar calibrul E510 a fost lansat (temporar) în colecțiile Citizen din clasa de mijloc-spre-lux Exceed și Attesa, a stabilit recordul de cel mai precis model de ceas de mână solar al tuturor timpurilor și apoi eventual a fost retras din producție (cam prin 2004) cel mai probabil pentru că era o competiție serioasă pentru profiturile aduse de linia de lux Chronomaster (The Citizen).

    Și acum să trecem la comparațiile directe între Seiko Spirit - pe care l-am poreclit 'Travelzilla' ('uriașul de călătorii' ?) pentru motive ce rapid vor deveni evidente - "contra" Citizen Exceed - pentru care nu am o poreclă finală dar 'Shinyella' ('Strălucirea') ar putea fi destul de potrivită.

Preț și disponibilitate

    Ambele ceasuri sunt aproximativ în aceeași gamă de preț - cam 450$ pentru Seiko și un pic mai mult (și în creștere constantă) pentru Citizen care nu mai este în producție și este tot mai dificil de găsit (sursa principală eBay, EBJ74-1741 cadran alb și EBJ74-1742 cadran negru, dar nu am putut găsi nici unul din modelele Attesa). Seiko SBQJ015 se găsește încă în producția curentă în Japonia (dar poate nu pentru multă vreme), și alternative cu alte culori de cadran sunt disponibile; modelele exclusive pentru Japonia pot fi comandate la vânzători japonezi cu un bun nume pe Internet (Higuchi, Seiya, Ujiie). Altă informație utilă pentru potențialii cumpărători este că pentru Seiko modele mai ieftine din oțel inoxidabil sunt încă disponibile din producția mai veche, de asemeni un model solid de scufundări WR200 și uneori mai apar pe eBay modele nefolosite/sigilate sub 100$ - așa că Seiko are un avantaj și la preț și la disponibilitate.

Prima impresie

    Prima oară când le vezi 'în realitate' ambele modele arată foarte impresionant, transmit o imagine de calitate foarte înaltă și oarecum de 'instrument serios' (în oarecare măsură și deoarece ambele au cadrane negre relativ simple și clare).

Dimensiuni

    La dimensiuni începem să vedem o serioasă diferență - modelul Citizen este mai elegant și arată mai clasic - ar fi fost o dimensiune medie-spre-mare acum mai multe decenii dar astăzi cele mai multe persoane (incluzând aici chiar și unele de sex feminin) l-ar considera un ceas mai degrabă mic la apx. 36 mm diametru transversal (fără remontor); eu personal port fără probleme ceasuri măricele precum Orange Monster (OM) sau Yellow Kinetzilla (YK) dar acest Exceed după părerea mea are o dimensiune perfectă cu aproximativ 30 mm de cadran - dar așa cum vă avertizam - este o problemă de gust!

    Pe de altă parte Seiko Spirit cu aproximativ 38-39 mm diametru transversal (fără remontor) nu ar trebui să fie un ceas mare dar credeți-mă - primul lucru care mi-a trecut prin minte în momentul în care am pus mâna pe acest ceas a fost 'chestia asta s-ar putea să fie mai mare decât Monstrul Portocaliu' - desigur că acesta nu este cazul (Monstrul are 42-43 mm) dar cu apx. 33 mm de cadran Seiko Spirit depășește clar cei 29 mm de la Orange Monster (OM) sau Yellow Kinetzilla (YK) - ca număr diferența pare mică dar în realitate asta înseamnă de fapt apx. 30% mai mult ca suprafață, așa că în mod cert ceasul arată mai mare decât dimensiunea lui inginerească. Mărimea sa ar fi încă în gama mea 'perfectă' dar coronița este de asemeni mai mare și ca urmare a faptului că îmi place să port ceasurile un pic mai 'larg/lejer' sunt momente când mi-ar fi plăcut ca remontorul să fie cu 1-1.5 mm mai mic sau poziționat la 'ora 4' precum la Orange Monster. Toate acestea fiind spuse - este totuși perfect posibil ca alte persoane să considere acest ceas 'nu suficient de mare' pentru ca astăzi am văzut 'la modă' destule ceasuri de 47 mm sau mai mult ... din nou o problemă de gust.

Materiale

    Ambele ceasuri au carcasa și brățara din aliaj de titan de înaltă calitate dar ca o senzație personală (fără vreo măsurare reală) densitatea la Exceed pare mai mare decât cea de la Spirit (lucru ce sugerează un conținut mai ridicat în Vanadiu și mai scăzut în Aluminiu - am avut o senzație similară când am comparat primul meu EcoDrive din titan și respectiv vechiul meu Citizen, și în general testul timpului a dovedit clar că acel model a rezistat MULT mai bine, dar acum parcă Seiko este cam la fel ca acel Citizen iar noul Exceed parcă ceva mai dens). Oricum brățara în sine pare mai solidă (vizual) la Seiko Spirit - probabil pentru că este un model cu 3 rânduri și segmente mari pe când la Citizen este un model cu elemente mai mici dispuse pe 5 rânduri dar mai elegant și confortabil - oricum ambele au elementele foarte solide cu pini de legătură de excelentă calitate, poate cu un mic avantaj la segmentul final mai solid la Exceed. Rezistența la zgârieturi a suprafaței ambelor brățări pare similară și oricum mult peste cea de la titanul normal - cu excepția celor două rânduri foarte strălucitoare de la Exceed ce dau o imagine extrem de atractivă dar care de fapt par a fi mai ușor de zgâriat. Materialul carcasei dă o impresie încă și mai solidă și absolut nici o zgârietură nu se poate vedea pe el până acum. Mecanismele de închidere la brățare sunt diferite, la Seiko este ceva relativ standard cu împăturire în trei și lamele care prind o 'ciupercă' pe când la Citizen este modelul mai elegant stil 'fluture ascuns' cu prindere pe 4 mici cârlige (folosit de asemeni de Citizen la cataramele automate de brățări de lux din piele) - modelul are totuși elementele mai mici (dar din oțel dur) și nu am experiența cum se comportă pe termen foarte îndelungat (față de modelul cu 'ciupercă' care este ultra-solid) - doar timpul va da un răspuns ...

    Ambele ceasuri sunt FOARTE confortabile de purtat chiar și pe căldură / umiditate / ploaie (la fel ca multe din ceasurile din titan) - poate cu un mic avantaj de partea modelului Citizen ce este totuși mai mic.

    Ambele modele au găuri pentru acces rapid la telescoapele de prindere ale brățărilor (avantaj nu tocmai extrem de rar la ceasuri-instrument cu brățară metalică din această gamă de preț) și ambele arată de asemeni foarte bine cu o brățară neagră alternativă de piele sau fibră de carbon - dar în timp ce la Exceed dimensiunea dintre anse este 18 mm la Spirit este un uriaș 22 mm.

    Ambele ceasuri au cristal de safir (lucru rar și extrem de scump pe vremea când aceste modele au fost lansate, dar mult mai comun și la un preț decent astăzi) - plat și fără strat antireflexii (dar arătând uriaș) la Seiko SBQJ015, foarte puțin curbat și cu strat antireflexii pe interior la Citizen EBJ74-1742 - ambele vor avea probabil o viață lungă și total lipsită de zgârieturi :)

    Principala îmbunătățire la acest capitol pentru Citizen Exceed ar fi să se renunțe la cele doua rânduri lustruite foarte strălucitor din brățară - este ceva doar pentru a atrage atenția și în plus total impractic - iar persoanele care își cumpără ceasuri doar ca să impresioneze oricum vor cumpăra alte modele. Și de asemeni ar fi fost tare bine ca la Seiko Spirit să se fi obținut WR200 cu o coroniță inșurubabilă așezată la ora 4 - remontorul este oricum total nefolosit în poziția de bază așa că de ce să nu fie un ceas încă și mai rezistent?

Cadrane și indicatoare

    Ambele ceasuri sunt proiectate pornind de la imaginea de ceas simplu, utilitar, 'negru și doar cu bare aplicate pentru ore' (și secunde vopsite) - rezultatele reale sunt totuși diferite, speciale și unice - pentru Exceed elementul definitoriu este prezența celulelor solare în structura cadranului ce are niște șanțuri circulare atât de mici încât nu pot fi văzute normal cu ochiul liber, dar care dau o o reflexie radiala specifică cu un rezultat de ansamblu foarte 'strălucitor' (incluzând aici și limbile plus marcajele de ore) - atât de evident încât prezența stratului antireflexii devine greu de văzut pentru un observator mai puțin atent și în general porecla de 'Shinyella' ('Strălucirea') ar putea fi destul de potrivită. Vizibilitatea este totuși foarte bună în lumină intensă și perfect acceptabilă în lumină redusă, dar deoarece nu există material luminescent nici pe indicatoare și nici pe cadran ceasul nu poate fi citit în întuneric total.

    Pentru 'Travelzilla' ('uriașul de călătorii') dimensiunea este elementul esențial - și ca rezultat vizibilitatea este perfectă iar cantitatea de substanță luminescentă, chiar dacă nu la nivelul de la Orange Monster (Monstrul Portocaliu) este totuși perfect utilizabilă chiar și în întuneric total. Există o cantitate de substanță luminescentă chiar și pe indicatorul (mai scurt dar roșu) de 24 ore (GMT), dar nu și pe secundarul (foarte lung), care în schimb are o suprafață foarte interesantă cu o culoare ce variază în funcție de unghiul la care este văzut între un argintiu mai strălucitor și un gri-închis.

    Nici unul din cele două cadrane nu este foarte aglomerat/complicat (la Seiko Spirit există în plus indicațiile pentru 24 de ore dar dimensiunea la acel ceas este așa de generoasă încât nu devine prea aglomerat), și la ambele modele există aplicate o serie de nume strălucitoare în relief (Exceed sus și Citizen jos la primul, Seiko sus pentru cel de-al doilea) și de asemeni ceva informații suplimentare ce sunt doar tipărite (fără a fi din metal în relief) - EcoDrive Perpetual Calendar la primul, Perpetual Calendar GMT la cel de-al doilea - informație ce putea la fel de bine să lipsească dar probabil a fost adăugată pentru a evita un cadran prea gol spre centru.

    Îmbunătățirile posibile la acest capitol ar fi ca indicatorul de 24 de ore să fie cea mai lungă limbă la Seiko (sau măcar să aibă un desen mai greu de pierdut sub celelalte indicatoare), și adăugarea de substanță luminescentă pe limbile și marcajele de ore de la Citizen (poate și un cadran mai puțin strălucitor) - dar nici una din acestea nu sunt realmente probleme dacă ținem cont de stilul specific urmărit de fiecare ceas.

Mecanisme

    Ei bine am povestit destul despre cum arată aceste modele dar acum a sosit momentul să discutăm despre cât de bine merg aceste frumuseți - și trebuie spus din start că ambele se ridică la nivelul (înalt) al așteptărilor de la astfel de instrumente!

    Seiko 8F este în mod clar un proiect mai vechi și mai tradițional - un 'cuarț cu indicatoare analogice' (limbi) cu totul clasic având toate cele 4 indicatoare mecanic 'legate' între ele și puse în mișcare de un singur motor pas-cu-pas și de asemeni legate în modul tradițional la remontor atunci când acesta se găsește extras pe a doua poziție - ca singură inovație având motorul ultrasonic bidirecțional folosit pentru schimbarea datei (primul de acest tip într-un ceas de mână atunci când a fost introdus în 1998 la calibrele 8F). Chiar și indicatorul GMT (limba de 24 ore) este de un tip clasic - însă modul de funcționare este descris de multe persoane ca 'adevăratul GMT' și este văzut în general ca cea mai bună metodă pentru o implementare analogică mecanică - cu remontorul tras pe prima poziție întregul mecanism (incluzând secundarul) funcționează normal și doar orarul normal (de 12 ore) 'sare' înainte sau înapoi la rotirea coroniței (în stilul ceasornicăresc tradițional = mecanic și nu electronic) în pași de precis o oră fără a deranja limba de 24 de ore, minutarul sau secundarul - cu rezultatul unor ajustări foarte ușoare (și fără pierderea setării de precizie a timpului) la călătoriile peste zone orare normale (de 60 de minute) sau la trecerile între ora de vară și ora de iarnă. Schimbarea datei este legată (de data asta mai mult electronic) de limba de 12 ore (și nu de cea de 24) așa că și la schimbarea fusului orar trecând peste ora zero data se schimbă în direcția corectă fără probleme.

    Sunt mai multe moduri în care limba de 24 de ore (GMT) poate fi folosită - un mod foarte simplu pentru cei ce călătoresc mult peste zone orare este să seteze atât orarul de 12 ore cât și cel de 24 de ore pe aceeași oră 'de acasă' și apoi când se călătorește în altă zonă orară pur și simplu se extrage coronița pe prima poziție și se schimbă limba de 12 ore pentru timpul 'local' (unde se determina dacă este AM sau PM aruncând o privire afară) lăsând indicatorul de 24 de ore pe timpul de acasă (unde e mai greu de aruncat o privire afară de la câteva mii de km distanță :) ) Această metodă are o singură slăbiciune la schimbarea orei de vară/iarnă (Daylight Saving Time = DST) când trebuie ajustată atât limba de 12 ore cât și cea de 24 (cu nevoia de a seta din nou timpul de precizie după o sursă externă). O a doua posibilitate (cea pe care eu o folosesc) este să se seteze limba de 24 de ore pe UTC/Zulu (care nu are oră de vară sau de iarnă, deci nu are nevoie de schimbări) și limba normală de 12 ore pentru zona de timp curentă în care ne găsim (cu schimbări ușoare la trecerea peste fusuri orare) - iar pentru calcularea timpului în alte zone de timp se folosește indicatorul UTC (plus diferența de fus orar + DST = de ex. vara România este UTC+3 și nu +2). Mai este și alternativa cu călătorii mult mai rare dar când există un alt fus orar special (contacte de afaceri, familie, interese sportive sau de orice altă natură) - și în acest caz se poate seta limba de 24 de ore pe acea zonă de timp - dar din nou asta necesită ajustări la schimbarea orei de vară/iarnă (DST) - poate separate căci nu peste tot în lume trecerea respectivă se face în aceeași zi!

    Părțile mai 'avansate' ale calendarului perpetuu se citesc cu un 'truc' simplu - remontorul este extras la prima poziție și apoi repede împins înapoi (în mai puțin de o secundă) - după asta secundarul va avansa cu câte 5 secunde pentru fiecare an care a trecut de la ultimul an bisect (și apoi va sta acolo pentru numărul de secunde cu care a avansat rapid în așa fel încât secundele să nu fie deranjate) și apoi în căsuța datei va fi afișată pentru 5 secunde luna curentă (și apoi desigur se va întoarce la data normală).

    Totul merge într-un mod în care poți avea încredere și se poate spune că genul de funcționare a trecut cu succes testul timpului (poate cu excepția micro-motorului ultrasonic pentru care experiența practică este doar atât de lungă ca istoria calibrelor 8F).

    Sunt totuși și unele dezavantaje la un design așa tradițional - și pentru mine cel mai important este tocmai acea legătură directă între toate cele 4 limbi și un motor pas-cu-pas ce are tensiune doar pentru foarte scurtul timp în care secundarul avansează - cu rezultatul că până și cea mai mică imperfecțiune din modul în care se îmbină zimții rotițelor dințate poate rezulta într-o lipsă de aliniament perfect între secundar și marcajele de secunde pe cadran - la ceasul meu secundele se aliniază perfect cam 70-80% din timp pe durata unei ore dar uneori cu minutarul în anume poziții bine definite alinierea se pierde destul de rău - lucru foarte regretabil mai ales dacă ținem cont că un alt Seiko cuarț mult mai vechi din colecția mea - calibrul 7223 din 1980 - este perfect aliniat cam 95% din timp și are doar mici diferențe atunci când se petrece schimbarea zilei și a datei (lucru care probabil opune un pic de tensiune suplimentară).

    Un al doilea dezavantaj este ușoara imprecizie la schimbarea datei - la exemplarul meu trecerea se produce la 23:35 în loc de 00:00 - asta ar trebui să fie mult mai ușor de corectat decât alinierea perfectă a secundarului dar se pare că fie nu este așa de simplu fie controlul calității la Seiko nu mai este chiar la fel cum era pe vremuri ...

    Un ultim dezavantaj (care în mod cert este rezultatul timpului când modelele inițiale au fost proiectate, pe vremea respectivă circuitele integrate cu consum ultra-redus fiind complex și scump de proiectat și produs) este acela că nu există nici o metodă simplă de setare pentru lună și anul bisect - la schimbarea bateriei fie toată procedura trebuie pornită cu o baterie ce încă mai are un pic de curent și trebuie terminată în mai puțin de 1 minut sau dacă nu calendarul perpetuu trebuie reprogramat prin impulsuri electrice aplicate direct pe spatele mecanismului - dar desigur că asta ar fi o problemă doar odată la 10 ani, și cu apx. 2 săptămâni în care există o indicație clară ca bateria se termină (secundarul se mișcă în pași de 2 secunde) e posibil să nu devină niciodată o problemă reală pentru un utilizator normal.

    Trecând acum la Exceed putem vedea unul din cele mai avansate (cel puțin pentru vremea lui) stiluri pentru mecanisme cu cuarț cu afișaj în întregime analog - un proiect "fly by wire" cu o comandă în întregime electronică în care coronița nu este legată mecanic în nici un fel de limbi ci în schimb trimite impulsuri electrice la un senzor (care are și un 'clic' pentru ca utilizatorul să poată simți ce face) ce la rândul său trimite impulsuri la circuitul integrat ce în sfârșit comandă cele trei motoare pas-cu-pas (două complet bidirecționale pentru limbile mari și respectiv dată și unul special unidirecțional doar pentru secundar) - în mare măsură același sistem bine testat la calibrul A660. Indicatoarele au chiar și o metodă de recalibrare prin procedura de resetare totală iar un buton îngropat dă posibilitatea la o serie de comenzi suplimentare - dintre care cea mai simplă este cea de corectare în pași de o oră (fără pierderea setării timpului precis - foarte utilă la schimbarea fusului orar sau trecerea la ora de vară/iarnă). Data avansează precis la 00:00 (durează cam 1 secundă) și va merge în direcția corectă la schimbarea fusului orar în jurul miezului nopții. Calendarul este verificat prin extragerea remontorului la prima poziție - el este un pic diferit căci secundarul arată atât luna (ora 1 = Ianuarie, ora 2 = Februarie, etc.) cât și situația anului bisect (numărul de secunde după marcajul de oră fiind numărul de ani trecuți de la ultimul an bisect) - cu avantajele că este mai rapid, este vizibil/stabil pentru oricâtă vreme vrea utilizatorul, probabil consumă mai puțin curent și mai ales poate fi setat direct de utilizator!

    Un mic 'truc' de proiectare face ca calibrul E510 să mai dețină un alt mic record - acela de modulul analogic reâncărcabil cu cea mai lungă durată a bateriei - secundarul (dar numai el, în rest toate celelalte indicatoare și data avansează absolut normal) se va opri în întuneric (când oricum nu poate fi văzut) și doar această optimizare aparent poate reduce consumul la un nivel unde bateria complet încărcată poate menține ceasul în funcțiune pentru 4 ani! Partea și mai amuzantă la acest 'truc' este că în momentul în care calibrul E510 este readus la lumină (de ex. după ce a fost 'ascuns' sub manșetă și apoi adus la lumină sau când este aprinsă lumina într-o cameră foarte întunecată) secundarul 'repornește' și repede-repede avansează la valoarea corectă a secundelor! Și desigur fiind un ceas solar nu prea trebuie să ne îngrijorăm despre schimbarea bateriilor sau despre necesitatea de a fi purtat în fiecare zi pentru a-l ține încărcat - e nevoie cel mult să fie lăsat undeva în lumină (dar nu în soare direct la geam pentru că se poate încălzi prea tare). Acumulatorul Panasonic MT920 de asemeni pare a fi de o calitate verificată și probabil va dura o vreme foarte lungă - dar oricum este larg disponibil la un preț decent (căci se pare că la momentul de față mai mult de 90% din acumulatoarele folosite în ceasuri sunt ori MT920 fie CTL1616).

    Singurul dezavantaj pe care-l pot vedea eu acum la proiectarea mecanismului este poziția foarte apropiată între prima și a doua poziție a remontorului - dacă cumva vrei să te uiți la calendar însă extragi coronița la a doua poziție secundarul se va reseta și se pierde întregul test de precizie până atunci :)

    Există însă un uriaș avantaj cu calibrul E510 ce a fost descris de majoritatea posesorilor și care este cu adevărat important pentru mine - indicatoarele sunt PERFECT aliniate TOT TIMPUL - asta a fost obținut pentru orar și minutar prin faptul că ele se mișcă în pași foarte mici de 4 ori pe minut iar la nivelul respectiv orice efect gravitațional este practic invizibil cu ochiul liber; partea cu adevărat interesantă este însă la secundar - pentru acesta nu pot decât să presupun că este fie o configurație specială la motorul pas-cu-pas (cu mai mulți magneți sau ceva care elimină orice joc) sau ceva care automat recalibrează secundarul la fiecare rotație - nu contează prea mult cum anume este implementat dar cert este că acesta este cel mai precis aliniament al secundarului pe care l-am văzut vreodată la un ceas ce 'sare' în pași de o secundă și se pare că toate exemplarele de E510 îl au!!!

    Și o scurtă introducere despre metodele inginerești complet diferite folosite de aceste două proiecte pentru a atinge precizia lor avansată (referințe spre informații suplimentare se găsesc câteva paragrafe mai sus) - calibrele 8F sunt foarte conservatoare și mai degrabă analogice și în această direcție - precizia se bazează pe un cristal de cuarț care nu are variațiile majore ale frecvenței în funcție de temperatură ce sunt prezente la modelele obișnuite (de 32 kHz tăiate în formă de diapazon) - dar dependența de temperatură poate fi destul de variabilă de la un lot de cristale la altul și influența temperaturii este oricum încă prezentă un pic la această frecvențe medie; chiar și calibrările ulterioare în afara fabricii sunt de un tip foarte neobișnuit ce implică o operație nereversibilă de tăiere a unui 'segment' de pe spatele mecanismului.
    Pe de altă parte calibrul E510 are o abordare complet diferită - cristalul (probabil) nu este foarte special dar în schimb există un tabel digital cu valori numerice folosite de un circuit integrat cu MULT mai complex pentru a compensa diferențele de frecvență la diferite temperaturi scăzând sau 'inhibând' un număr de oscilații - această 'inhibiție' are loc doar la intervale mai lungi, și intervalele cele mai lungi de inhibiție (până pe la 512 secunde sau apx. 8 minute) și intervalele cele mai înguste de temperatură (tabelele de compensare cele mai mari) având potențial cea mai bună precizie (dar poate cu mici excepții când ceasul este supus unor variații rapide de temperatură).
    Este de asemeni posibil ca ambele tipuri de cristale să fie 'pre-îmbătrânite' - deoarece în toate cristalele de cuarț industrial există un fenomen de ușoară schimbare a frecvenței în timp (ce este impropriu numită îmbătrânire), dar care este deja aproape complet insesizabil după 6 luni de funcționare.

Acuratețe

    În sfârșit am ajuns la capitolul preciziei în măsurarea timpului - lucrul care de fapt diferențiază aceste modele de celelalte 99.99% modele cu cuarț - descrierea cu adevărat consistentă a preciziei la modele de vârf ca acestea se face cam după 12 luni de utilizare medie (după ce se elimină eventualele secunde anuale de corecție astronomică) așa că deocamdată nu putem vorbi decât de o estimare preliminară - la momentul scrierii acestei mini-evaluări aveam modelul cu E510 doar de apx. 3 luni și am pierdut prima din ele aproape în întregime când accidental am retras coronița la a doua poziție în loc de prima, dar în general în ultimele doua luni 'Shinyella' ('Strălucirea') a câștigat aproximativ o secundă (în condițiile în care nu prea a fost purtat la fel de mult ca în prima lună) - asta sugerează un foarte decent +6 secunde/an ce rămâne de verificat la capătul unui ciclu de 12 luni dar se pare că ne găsim în interiorul specificației Citizen de mai puțin de 10 secunde/an!

    Pentru toate calibrele 8F specificația Seiko originală este dată doar pentru condiția ca ceasul să fie purtat apx. 12 ore în fiecare zi - relativ normal când acesta este singurul ceas al unei persoane dar mulți posesori nu se găseau în această situație și ca urmare există pe Internet multe rapoarte de rezultate mai puțin strălucitoare sau chiar în afara zonei de 20 de secunde/an și trebuie să recunosc că aveam așteptări mult mai modeste - dar spre foarte plăcuta mea surpriză modelul meu după ceva mai mult de o lună are o întârziere de mai puțin de o secundă - însă asta în condițiile în care a fost purtat foarte mult timp, vom vedea în lunile următoare dacă aceste rezultate se mențin și în condițiile în care alte ceasuri vor petrece timp la mâna mea :) (dar se pare că în ultima vreme modelele 8F56 exclusive pentru Japonia sunt mult mai bine calibrate cel puțin din punctul de vedere al pasionaților cu multe ceasuri).

Modele alternative

    Din nefericire sunt realmente foarte puține alternative în aceeași zonă de preț și care să aibă TOATE avantajele modelelor descrise (în mod special titan + precizie).
    Dacâ bugetul pentru un singur ceas este de vreo 5 ori mai mare o soluție chiar mai bună ar putea fi Citizen Chronomaster ('The Citizen', cu calibrul A660 ce mai poate fi găsit și într-un model Campanola ce nu mai este în producție) sau diverse modele Grand Seiko (care nu este calendar perpetuu; modelele mai vechi aveau calibre 8J ce posedau facilitatea foarte utilă de corecție în pași de o oră dar cele mai noi modele au calibre 9F fără așa ceva dar au în schimb o construcție și o finisare foarte impresionantă).
    Dacă sunteți obsedați de precizia indicării timpului dar nu prea vă interesează cum anume se obține acea precizie și dacă locuiți într-o zonă bine acoperită de semnalul radio pentru ceasurile 'atomice' s-ar putea să obțineți rezultate similare și cu un ceas-radio (nu tocmai corect numite 'atomic') - însă trebuie să fiți preveniți că există destule limitări și pentru această tehnologie!

Poze și alte informații de pe Internet

    Există o altă evaluare dar în limba engleză și numai pentru Seiko aflată aici (și are destule poze bune). Un mic filmuleț de același autor se poate găsi pe YouTube și acolo se poate vedea modul de afișare a calendarului și modul în care 'sare' orarul.
    De asemeni poze cu ambele mecanisme și multe-multe altele pot fi găsite în această discuție (și în general forumul High-End Quartz (HEQ) de la Watchuseek (WUS) este locul de pe net cu cei mai mulți pasionați de ceasuri de precizie).
    Alte poze interne pentru unul din calibrele 8F precum și informații despre schimbarea bateriei pot fi găsite aici (și în general Poor Man's Watch Forum (PMWF) este unul din cele mai prietenoase locuri unde se discuta despre ceasuri cu preț acceptabil) .
    Și desigur cel mai bun loc de pe Internet pentru discuții în limba româna despre ceasuri este Ceasornicar.ro (și dacă porniți de aici puteți găsi și o mulțime de articole în română foarte interesante).
    Un alt site extrem de interesant de domeniu în limba româna este Ceasuri pentru România - iar pe pagina aceasta puteți găsi și o mulțime de alte link-uri foarte interesante la pagini în română despre ceasuri.

    O poză cu Harrison H4
. Harrison H4
    Și în sfârșit câteva din pozele mele inițiale (la care poate se vor mai adăuga altele) - se poate da click pe fiecare imagine pentru o versiune mai mare!
Citizen Exceed EBJ74-1742 Citizen Exceed EBJ74-1742 Citizen Exceed EBJ74-1742
Seiko Spirit SBQJ015 Seiko Spirit SBQJ015

Concluzii

    Ambele ceasuri par a da dovadă de precizia așteptată de la ele și ca urmare sunt primele mele modele avansate cu cuarț la care să mă pot aștepta ca pe parcursul unui an să prezinte o eroare garantat mai mică decât cea sugerată de cel de-al patrulea cronometru Harrison în prima sa călătorie din 1761-1762 :)

    Din punct de vedere estetic Citizen Exceed a atins la mine o coardă sensibilă din primul moment în care i-am văzut imaginea de simplu ceas-instrument și fiind cel mai precis ceas din mini-colecția mea este în mod cert un model pe care îl voi păstra (sau pe care dacă nu l-aș avea și mi s-ar oferi șansa de a-l cumpăra în condiții similare aș face-o imediat). Cu Seiko Spirit nu a fost chiar același gen de 'dragoste la prima vedere' - de fapt este ceasul pe care l-am poreclit 'Travelzilla' ('uriașul de călătorii') pentru imaginea sa neașteptată - dar în mod surprinzător în timp am început să-i apreciez adevărata valoare (în special după prima călătorie cu el pe alte fusuri orare) și per-total se dovedește a fi cel mai interesant ceas-de-mână-instrument-ultra-precis-bun-pentru-toate-ocaziile - și dacă ar trebui să aleg să am UN SINGUR ceas clar sub 1000$ trebuie să spun că 'Travelzilla' ar fi poate chiar primul pe listă - dar din fericire o alegere de acest gen nu este necesară și ca urmare le voi păstra pe amândouă :)